1. Ce aşteptări ai de la acest Colocviu? Practic aceste întâlniri sunt luate în vizor pentru faptul că se ajunge, inevitabil, la o prelungire bahică. Cam cum vezi o astfel de întâlnire şi ce te-ar mulţumi să se întâmple (ca să punem accentul şi pe rezultate) ?
Oana Cătălina Ninu: Am participat la Colocviul Tinerilor Scriitori la ediţiile din 2006 (Bucureşti) şi din 2007 (Cluj). Evident, aş vrea ca CTS să nu fie „nici prea prea, nici foarte foarte”, altfel spus să nu fie doar o beţie colectivă, dar nici un eveniment cu papion şi cu cravată. În orice caz, felul în care se va desfăşura colocviul ţine, în aceeaşi măsură, de organizatori ca şi de participanţi. Din punctul meu de vedere, aş vrea să existe deopotrivă dialoguri relevante şi un anumit timp pentru „discuţii” libere. Absolutizarea unui pol sau a celuilalt nu poate duce decât la nemulţumiri sau, mai rău decât atât, la indiferenţă.
2. Dacă ar fi să faci o propunere organizatorilor, care ar fi aceea?
Oana Cătălina Ninu: Mi-ar plăcea ca “festivitatea” de deschidere să nu fie prea lungă şi plicticoasă (cum se obişnuieşte la manifestările de acest gen), aşa că sper să se găsească o soluţie cât mai “dinamică”, cât mai personalizată.
